Impactul muzicii asupra omului
Procesul obişnuit prin care omul
interacţionează cu ceea ce vine din exterior urmează un traseu
simplu:
- Organul receptor (ochi, ureche, mână, etc.)
- Creier – raţiune
- Emoţie, fiinţă(sau parţial) reacţionează
Cauzele refugiului în muzica "periculoasă":Muzica a devenit o ocazie de comuniune între tineri, care se înţeleg fără să fie nevoie să vorbească aceeaşi limbă.
- Tinerii vor să fie acolo unde este viaţă
- comunicare insuficientă părinţi-copii lipsa unui sens în viaţă
- transmiterea unui sentiment religios , de " mai bine"
- provoacă senzaţii plăcute, senzuale
- văd în interpreţi un fel de zei la picioarele cărora sunt fanii lor şi care
se identifică cu idealurile lor; interpreţii devin modelele lor - meloterapie
- superficialitatea adulţilor, ipocrizia adulţilor,materialismul
- nevoia de comunicare a unei generaţii care se regăseşte în această muzică
- imagine de sine degradată,insatisfacţie faţă de calitatea vieţii
De-a lungul
timpului, au existat diverse mişcări de tineret, care au apărut ca
efect al unui nou gen muzical. Cele mai ample, au fost : rocken-roll,
hippie, punk-ul, rapp-ul si techno.
Rock'n Roll
Rock'n Roll
De unde vine rock-ul?
Această muzică poliritmică îşi
are rădăcinile în închinarea păgână din Africa. A apărut în
Dahomey, în vestul Africii, recunoscut ca loc de obârşie a
religiei voodoo. În ritualurile închinării voodoo „percuţioniştii
primitivi au învăţat să inducă răspunsuri fiziologice, de la
extaz şi halucinaţii până la apoplexie şi stări de
inconştienţă” (Michael Sagely, Rhythmitism).
Din Africa, prin comerţul cu sclavi,
acest gen a ajuns în America.
A popularizat pentru prima dată un mod
de viaţă independent al tinerilor
care s-au distanţat de generaţia părinţilor.
Prima apariţie a Rock'n Roll a avut loc pe la mijlocul anilor 50, fiind o
combinaţie de ritm negru cu sentimente albe.
" Muzica Rock este o religie nouă, având ca doctrină de bază sexualitatea
păcătoasă de multe ori are cuvinte de origine sfântă sau asociaţii
religioase, învelind foarte strâns un pachet de religie, muzica şi
imoralitate."(Paul Hammel " Creştinul şi muzica lui").
" Niciodată în istoria Vestului, nu a fost atât de strâns legată muzica de
comportamentul omenesc""(David Baskerville, profesor muzica Universitatea
Colorado).
" Rockul este centrul puterii noii culturi şi revoluţii a tinerilor." (Eisen
" The Age of Rock).
Dintre cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai rockului, amintim pe Elvis Presley
şi Beatles.
Presley, cu anul său de succes în 1956, a avut un public de 15 milioane de
tineri. A răspuns prin muzica lui nevoii de libertate a acestora. Fetele care
participau la concertele lui, ţipau isteric, îşi muşcau mâinile până la
sânge, îşi smulgeau părul din cap, iar după dispariţia lui de pe scenă,
ştergeau cu batistele urmele pantofilor lui.
Beatles, cu anul de succes în 1963, a răspuns nevoii de accesibilitate a
publicului, care a numărat până la 30 de milioane de tineri. Fanii copiau
gândirea, comportamentul acestora, "Beatlemania", 16 milioane de tineri
cumpărându-şi ochelari rotunzi ca a lui Lennon. Apariţia lor a regrupat
societatea pe generaţii distincte de vârstă.
Influenţa acestui grup a fost atât de puternică, încât Eric Burton, membrul
unei formaţii celebre propunea ca ei să fie aleşi conducătorii religioşi ai
lumii.
George Harrison, alt membru al grupului, a editat albume ce conţineau
cântece religioase, care s-au vândut impresionant de bine, pentru că ele
conţineau teme care îi atrăgeau pe cei care căutau un sens în viaţă.
care s-au distanţat de generaţia părinţilor.
Prima apariţie a Rock'n Roll a avut loc pe la mijlocul anilor 50, fiind o
combinaţie de ritm negru cu sentimente albe.
" Muzica Rock este o religie nouă, având ca doctrină de bază sexualitatea
păcătoasă de multe ori are cuvinte de origine sfântă sau asociaţii
religioase, învelind foarte strâns un pachet de religie, muzica şi
imoralitate."(Paul Hammel " Creştinul şi muzica lui").
" Niciodată în istoria Vestului, nu a fost atât de strâns legată muzica de
comportamentul omenesc""(David Baskerville, profesor muzica Universitatea
Colorado).
" Rockul este centrul puterii noii culturi şi revoluţii a tinerilor." (Eisen
" The Age of Rock).
Dintre cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai rockului, amintim pe Elvis Presley
şi Beatles.
Presley, cu anul său de succes în 1956, a avut un public de 15 milioane de
tineri. A răspuns prin muzica lui nevoii de libertate a acestora. Fetele care
participau la concertele lui, ţipau isteric, îşi muşcau mâinile până la
sânge, îşi smulgeau părul din cap, iar după dispariţia lui de pe scenă,
ştergeau cu batistele urmele pantofilor lui.
Beatles, cu anul de succes în 1963, a răspuns nevoii de accesibilitate a
publicului, care a numărat până la 30 de milioane de tineri. Fanii copiau
gândirea, comportamentul acestora, "Beatlemania", 16 milioane de tineri
cumpărându-şi ochelari rotunzi ca a lui Lennon. Apariţia lor a regrupat
societatea pe generaţii distincte de vârstă.
Influenţa acestui grup a fost atât de puternică, încât Eric Burton, membrul
unei formaţii celebre propunea ca ei să fie aleşi conducătorii religioşi ai
lumii.
George Harrison, alt membru al grupului, a editat albume ce conţineau
cântece religioase, care s-au vândut impresionant de bine, pentru că ele
conţineau teme care îi atrăgeau pe cei care căutau un sens în viaţă.
Efectele muzicii rock
- abuzul de droguri
- dezordinea
- violenţa
- protestul revoluţionar
- distrugerea de bunuri materiale
- tocirea conştiinţei
- încurajarea sexului
- protest
Hippie
A
apărut în anii 60.Tinerii hippie au legat dorinţa unei alternative
de
viaţă de nişte idei politice solide. Influenţa lor se simte şi azi, în
gândirea critică vis-a vis de militarism şi de societatea de acţiune. În
această perioadă, mişcarea de tineret atinge nivelul unei anticulturi , se
angajează politic şi pune sub semnul întrebării normele morale şi
sociale. Filosofia acestei mişcări este " Love, Peace and Happiness", " Make
love not war". Ei doreau, pe lângă eliberarea artei de şabloanele
preexistente şi a individului de normele sociale, de bunele maniere şi de
cultul eficienţei, era vorba şi despre eliberarea sexuală. Membrii acestei
mişcări trăiau în locuinţe comune, nu îşi căutau serviciu şi refuzau anumite
facilităţi.
Unul dintre cei mai cunoscuţi cântăreţi care au influenţat comportamente în
sensul formării mişcării hippie, a fost Jimi Hendrix.
Punk
Punkiştii au canalizat refuzul şi agresivitatea petrecându-şi timpul în tot
genul de petreceri ilegale .Punk-ul marchează sfârşitul tuturor valorilor şi
devine profesiunea de credinţă a unei tinere generaţii agresive şi
nihiliste. Negau manierele, normele şi valorile sociale. Deviza lor " No
future", sau " Poţi s-o faci". Pionierii muzicii care a dus la apariţia
acestui curent, au fost formaţiile " The Damned", "The Clash". Punkiştii
activau în organizaţii anti-naziste şi în acelaşi timp purtau banderole cu
svastici. Erau oamenii contrastelor. Se îmbrăcau cu tricouri rupte şi
pantaloni zdrenţuiţi, haine de piele împodobite cu ţinte îşi înfigeau ace în
obraji, îşi vopseau părul în culori fosforescente şi ridicat în vârful
capului. Aveau o înfăţişare de rebel murdar. Voiau să provoace în mod
direct.
Rapp
viaţă de nişte idei politice solide. Influenţa lor se simte şi azi, în
gândirea critică vis-a vis de militarism şi de societatea de acţiune. În
această perioadă, mişcarea de tineret atinge nivelul unei anticulturi , se
angajează politic şi pune sub semnul întrebării normele morale şi
sociale. Filosofia acestei mişcări este " Love, Peace and Happiness", " Make
love not war". Ei doreau, pe lângă eliberarea artei de şabloanele
preexistente şi a individului de normele sociale, de bunele maniere şi de
cultul eficienţei, era vorba şi despre eliberarea sexuală. Membrii acestei
mişcări trăiau în locuinţe comune, nu îşi căutau serviciu şi refuzau anumite
facilităţi.
Unul dintre cei mai cunoscuţi cântăreţi care au influenţat comportamente în
sensul formării mişcării hippie, a fost Jimi Hendrix.
Punk
Punkiştii au canalizat refuzul şi agresivitatea petrecându-şi timpul în tot
genul de petreceri ilegale .Punk-ul marchează sfârşitul tuturor valorilor şi
devine profesiunea de credinţă a unei tinere generaţii agresive şi
nihiliste. Negau manierele, normele şi valorile sociale. Deviza lor " No
future", sau " Poţi s-o faci". Pionierii muzicii care a dus la apariţia
acestui curent, au fost formaţiile " The Damned", "The Clash". Punkiştii
activau în organizaţii anti-naziste şi în acelaşi timp purtau banderole cu
svastici. Erau oamenii contrastelor. Se îmbrăcau cu tricouri rupte şi
pantaloni zdrenţuiţi, haine de piele împodobite cu ţinte îşi înfigeau ace în
obraji, îşi vopseau părul în culori fosforescente şi ridicat în vârful
capului. Aveau o înfăţişare de rebel murdar. Voiau să provoace în mod
direct.
Rapp
Rapperii au exprimat frustrările
minorităţilor etnice defavorizate. Muzica
rap provine din getto-uri, fiind modalitatea tinerilor de culoare de a-şi
exprima mânia faţă de condiţiile de viaţă, faţă de lipsa de şanse din viaţa
de zi cu zi, şi de a exprima nevoile populaţiei dezavantajate. Ca stil
propriu de îmbrăcăminte, îi caracterizează adidaşii şi treningul. A apărut
la mijlocul anilor 70, şi până în ziua de azi tinerii negri se lasă
influenţaţi în părerile şi concepţiile lor despre lume mai degrabă de
cântăreţii rap decât de politicieni.
Techno
Este stilul muzical al anilor 80, creat practic de DJ (ex Juan Atkins, West
Bam şi reprezentată mai târziu de formaţia " The Prodigy"), prin folosirea
aparaturii electronice. Mai târziu devine muzica disco a Europei şi se
caracterizează prin pofta nebună de dans pe care o transmite şi pe care
tinerii o folosesc ca mod de eliberare sau de refugiu în mulţime. Se
caracterizează printr-un ritm şi agitaţie obositoare şi are la bază ideea că
" Totul e posibil" sau " Dans în loc de gândire" sau " Nu vreau să mişc
nimic altceva decât pe mine însumi".
După criza de identitate a tinerilor din era punk, muzica techno oferă din
nou şansa unei identităţi, deşi sociologii şi psihologii anilor 90 o
consideră ca o eră a pierderii valorilor şi a direcţiei, fiind înţeleasă ca
o religie substituentă.
rap provine din getto-uri, fiind modalitatea tinerilor de culoare de a-şi
exprima mânia faţă de condiţiile de viaţă, faţă de lipsa de şanse din viaţa
de zi cu zi, şi de a exprima nevoile populaţiei dezavantajate. Ca stil
propriu de îmbrăcăminte, îi caracterizează adidaşii şi treningul. A apărut
la mijlocul anilor 70, şi până în ziua de azi tinerii negri se lasă
influenţaţi în părerile şi concepţiile lor despre lume mai degrabă de
cântăreţii rap decât de politicieni.
Techno
Este stilul muzical al anilor 80, creat practic de DJ (ex Juan Atkins, West
Bam şi reprezentată mai târziu de formaţia " The Prodigy"), prin folosirea
aparaturii electronice. Mai târziu devine muzica disco a Europei şi se
caracterizează prin pofta nebună de dans pe care o transmite şi pe care
tinerii o folosesc ca mod de eliberare sau de refugiu în mulţime. Se
caracterizează printr-un ritm şi agitaţie obositoare şi are la bază ideea că
" Totul e posibil" sau " Dans în loc de gândire" sau " Nu vreau să mişc
nimic altceva decât pe mine însumi".
După criza de identitate a tinerilor din era punk, muzica techno oferă din
nou şansa unei identităţi, deşi sociologii şi psihologii anilor 90 o
consideră ca o eră a pierderii valorilor şi a direcţiei, fiind înţeleasă ca
o religie substituentă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu