Muzica noastră... cea de toate zilele II

Cercetările riguros ştiinţifice din ultimii 30 de ani, au scos la iveală un lucru ştiut din vremuri străvechi.

Plato, în Legile, scria: „În nebunia lor, oamenii se amăgesc crezând că nu poate exista muzică bună sau rea, ci că muzica ar trebui apreciată drept buna sau rea prin plăcerea pe care o dă”.

Iar Aristotel, în Politica, (1339a, b): “Mai mult decât plăcerile obişnuite, muzica are o oarecare influenţă asupra caracterului şi a sufletului. Oamenii sunt afectaţi de ea: ritmul şi melodia induc mânie sau bunătate, curaj şi echilibru, sau calităţi contrare acestora, precum şi alte trăsături de caracter. E dovedit că muzica are putere de a transforma caracterul, că există melodii şi ritmuri care ar trebui premise.”

Muzica, fiind o realitate fizică (ramura fizicii care se ocupă de sunete se cheamă „acustica”); şi întrucât noi, fiinţele vii suntem tot structuri fizice, cu o spiritualitate dependentă de realitatea noastră fizică, muzica are în mod nemijlocit un efect fizic asupra naturii noastre, inducând stări psihice determinate.

Experimente cu... cântec

Pentru a înlătura elementul subiectiv din experienţe, savanţii au recurs la lumea vie lipsită de conştiinţă.

♦ Într-un articol din „The Denver Post”, Colorado, (citat de David Tame, The Secret Power of Music, p. 142 – 144), se publică rezultatele unor experienţe ştiinţifice pe plante de cultură (dovlecei, fasole, porumb, filodendron, petunii, coleus…). Timp de 4 săptămâni, ele au supuse tratamentului a 3 categorii diferite de muzică: (1) muzică rock (Led Zeppelin şi Vanilla Fudge); (2) muzica atonală (modernă); (3) muzica clasică. Rezultatele:

1. Plantele supuse rockului au început prin a se depărta de sursa de muzică; au crescut aberant şi au refuzat să înflorească. După trei săptămâni au început să moară. La 4 săptămâni erau toate uscate.
2. Cele expuse muzicii atonale moderne s-au depărtat la 15 grade faţă de amplificator, iar rădăcinile lor s-au dezvoltat doar pe jumătate.
3. Plantele expuse muzicii clasice au crescut cu 5 cm mai înalt decât grupul de control (fără muzică) şi erau înclinate spre amplificator.

♦ Dr. T.C. Singh, şeful departamentului botanic al Universităţii Annamalia, India, a demonstrat că anumite stiluri muzicale dublează atât ritmul de creştere a plantelor, cât şi dimensiunile lor; iar seminţele plantelor expuse acestei muzici păstrează achiziţiile genetice. (Citat în Allan Bloom, The Closing of the American Mind, pag. 141-145).

♦ Jurnalul „New Scientist” din 23 October 2002 (după Animal Welfare, vol 11, p 385) descrie efectele muzicii asupra câinilor. Aceştia sunt relaxaţi şi au comportament pozitiv atunci când ascultă muzica clasică. Rock-ul Heavy Metal îi înfurie şi le determină un comportament agresiv. Cel mai puţin au lătrat la muzica lui Bach.”

♦ Jurnalul “The Virginia Pilot” pubică cercetările tânărul de 16 ani, David Merrell, care, asistat de câţiva profesori de la Nansemond River High School, a efectuat un set complet de experienţe privind efectul muzicii asupra şoarecilor de laborator. (Experimentul i-a atras 6 premii şi distincţii din cele mai prestigioase (de la Virginia State Science and Engineering Fair and the Tidewater Science Fair; de la Northern Virginia Community College's Veterinary Technology Award; Newport News Art Commission, The Science and Humanitarian Symposium al James Madison University, din partea lui Navy şi CIA).

72 de cobai masculi standard din aceeaşi tulpină (suşă) genetică, în vârstă de 4-6 săptămâni, urmau să străbată şi să înveţe traseul unui labirint, pe care aveau să-l repete de 3 ori pe săptămână, timp de 3 săptămâni.

Iniţial, toţi şoarecii au parcurs labirintul în aprox. 10 minute. După care, au fost divizaţi în trei grupe şi au fost supuşi la trei tratamente muzicale diferite. Primul grup a fost supus timp de 10 ore pe zi, pentru 3 săptămâni consecutive, la Hard Rock. Al doilea grup a fost tratat cu muzică de Mozart. Al treilea grup, de control, a fost ţinut în linişte, fără muzică.

La capătul celor 3 săptămâni de test, rezultatele au fost următoarele:

1. grupul de control (fără muzică) a reuşit să înveţe labirintul şi să-l parcurgă în 5 minute (faţă de timpul iniţial – 10’);

2. grupul-Mozart a reuşit să-l traverseze în numai 1,5 minute (cu o economie de 8,5 minute);

3. grupul-Hard Rock s-a manifestat ameţit şi confuz, necesitând …30 minute (triplu faţă de cel iniţial!). Şoriceii îşi pierduseră reflexul de a mirosi aerul în căutarea urmelor de dinainte, de parcă rock-ul le-a prostit simţurile.

În timpul celor 3 săptămâni, cât a durat experienţa, David a trebuit să ţină cobaii expuşi rock-ului în borcane separate, după ce ratase o încercare anterioară când cobaii de Hard Rock au fost ţinuţi laolaltă. „A trebuit să-mi abandonez experimentul pentru că şoarecii-rock s-au omorât reciproc, până la ultimul.”